Alexandra Noica-Wilson, Treziti-va, suntem liberi!

In seara zilei de 16 septembrie, o fetita de 11 ani pe nume Alexandra Noica, fratele ei, Razvan Noica, si mama lor, Wendy Muston, se urca, in Gara de Nord din Bucuresti, in Orient Expressul catre Viena, de unde vor ajunge apoi la Londra. Wendy Muston primise in sfarsit, ca cetatean britanic, dupa ani si ani de diligente pe langa autoritatile romane, o viza de iesire din tara ei adoptiva. Cei trei lasau in urma o Romanie dominata inca de sovietici, strivita sub ideologia marxist-leninista, terorizata de politia politica atotprezenta. Cand trenul ajunge, dimineata devreme, in gara la Viena, cei doi copii adormiti aud glasul puternic al mamei lor: Treziti-va, suntem liberi! Erau de partea cealalta a Cortinei de Fier. Tatal fetitei care parasea in 1955 infernul Romaniei comuniste, Constantin Noica, avea la vremea aceea "domiciliu obligatoriu" la Campulung-Muscel, iar peste trei ani urma sa fie arestat si desemnat de Securitate "cap de lot" intr-un mare proces politic intentat elitei intelectuale romanesti. Divortase de Wendy in 1948 pentru a-i usura plecarea in Anglia, impreuna cu copiii. La peste 50 de ani de la aceste evenimente, Alexandra Noica-Wilson evoca, in pagini scrise cu simplitate si emotie, vremurile copilariei petrecute in Romania si reintalnirea tarzie cu tatal ei. traducere deMihaela Zdrenghea-Tucker