Dan Goglează, Viata ca autosugestie

Dan Goglează are vocaţia esenţei, iar lucrarea pe care ne-o propune este un excelent exerciţiu de căutare a acesteia. Un obiectiv ambiţios, care are nevoie de concepte puternice, lipsite de ambiguitate şi perfect articulate. Aparent, noţiunea de „autosugestie“ nu pare a întruni aceste trăsături, deoarece percepţia cotidiană îi deviază semnificaţia în zona proximă celei de „autoamăgire“. Cu toate acestea, Dan Goglează ne oferă un veritabil spectacol ideatic dezvoltat în jurul conceptului de autosugestie, pe care îl înnobilează, căruia îi descoperă fundamentele şi pe care îl trece cu ingeniozitate argumentativă prin intersectările posibile ale vieţii umane cu mediul ei existenţial. Viaţa ca autosugestie este o carte profundă care, paradoxal, se citeşte uşor, deoarece cititorul se regăseşte spontan în argumentaţiile şi exemplele cu care autorul, un psihoterapeut cu experienţă, îl învăluie pagină cu pagină. (Conf. dr. Marian Vasile Popa, Universitatea din Bucureşti)

Cartea lui Dan Goglează este o autoexprimare, o biografie introspectivă indirectă, o ilustrare a strategiilor interacţiunii şi cuceririi poziţiilor de viaţă, o reflecţie asupra rolului pe care-l are cuvântul în structurile psihice ca suport autoreferenţial. E cântarea Cuvântului care vindecă. Reflectând asupra monologului ca mod de construire a universului lumii omului, de obţinere a identităţii şi cunoaşterii de sine, el ne prezintă în fond spirala ascendentă a propriei evoluţii, de la tânărul plecat din Mândreştii Vrancei până la psihoterapeutul vizitat de căutătorii de sens (din vestul sau din estul Europei) şi la filozoful capabil să-şi conceptualizeze trăirile. E cartea unei autoprofeţii împlinite şi a acceptării originii. (Prof. dr. Adrian Neculau, Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi)

Viaţa ca autosugestie este o confruntare cu adevărul demitizat despre noi înşine, o descriere a psihologiei autocreaţiei sinelui şi o acceptare a fundamentului neurobiologic decisiv. Dan Goglează ne propune autocunoaşterea introspectivă într-un mod sugestiv, tipic psihoterapeutului care este. Cercul se strânge tot mai mult în jurul temei tratate, el reuşeşte să exprime curajos şi documentat ceea ce gânditorii din domeniu acceptă, mai degrabă tacit, de oarece vreme. O carte care revizuieşte şi oferă soluţii este recomandabilă oricui. (Prof. dr. Liviu Antonesei, Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi)