Închisoarea noastră cea de toate zilele, vol. I

Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, vol. I

1949, 1952–1954

Arestat pentru prima oară în 1949, anchetat şi eliberat curând, arestat din nou în 1952 şi condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică pentru „uneltire împotriva statului“, Ion Ioanid a trecut prin aproape toate închisorile comuniste din România, cunoscând, odată cu teribila pedeapsă a privaţiunii de libertate, toate ororile unui regim de detenţie violent şi abuziv.După un „stagiu“ la Văcăreşti şi la Jilava, ajunge în minele de la Cavnic, unde organizează spectaculoasa evadare care îl va aduce în Bucureşti în vara lui 1953. Prins de hăitaşii Securităţii chiar în centrul oraşului, este dus la penitenciarul din Oradea şi pus în lanţuri. Deşi reconstituie o tragică peregrinare, deşi face un recurs dureros la memorie, nici o urmă de patetism, nici o notă de patimă, nici o tendinţă de literaturizare ieftină nu îşi găsesc locul în acest adevărat roman-fluviu, scris de cel pe care criticii l-au numit „un Soljeniţîn român".Închisoarea noastră cea de toate zilele apare, după zece ani, din nou la Humanitas, în trei volume, într-o ediţie care reia textul revăzut şi adăugit de Ion Ioanid.

Volumul II | Volumul III

Despre Ion Ioanid

ION IOANID s-a născut în 1926, la 28 martie, la moşia tatălui său din comuna Ilovăţ, judeţul Mehedinţi. Tot acolo, în casa părintească, a fost botezat de preotul din sat. Naş l-a avut pe Octavian Goga, căruia tatăl lui, Tilică Ioanid, i-a fost „prieten nedespărţit de-a lungul întregii vieţi atît de agitate a generaţiei lor, de la înfăptuirea României Mari şi în perioada dintre cele două războie mondiale".Ion Ioanid a urmat cele patru clase primare la şcoala din satul natal. Liceul l-a făcut la Bucureşti: primele şase clase la Colegiul Naţional „Sf. Sava" şi ultimele două la Liceul „Spiru Haret". Bacalaureatul şi l-a luat în 1944, împreună cu absolvenţii liceelor din Turnu Severin, în localul şcolii din comuna Sişeşti, comună în care, din cauza bombardamentelor anglo-americane, se aflau refugiaţi şi profesori, şi candidaţi.În toamna aceluiaşi an, din cauza invaziei sovietice, ajungînd cu întîrziere în Bucureşti, a pierdut termenul de înscriere la facultate. În 1945, a intrat la Facultatea de Drept, dar în anul III a fost exmatriculat din cauza „originii sociale nesănătoase".Arestat în 1949, a fost eliberat după numai cîteva zile, pentru ca în 1952 să fie din nou arestat, judecat şi condamnat, pentru „înaltă trădare", la 20 de ani muncă silnică. A fost eliberat după 12 ani, în 1964, în urma decretului nr. 411 de graţiere a deţinuţilor politici.În 1969 a plecat în străinătate; în R.F. Germania i s-a acordat azil politic, statut de care s-a bucurat pînă la moartea sa. Stabilit la München, a lucrat în primul an ca muncitor necalificat. După aceea, timp de douăzeci de ani, pînă la pensionare, a fost crainic la secţia română a postului Radio Europa Liberă. A murit pe 12 octombrie 2003, la München, unde a şi fost înmormîntat alături de soţia sa, Nora Ioanid.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Închisoarea noastră cea de toate zilele, vol. I
Subtitlu: 1949, 1952–1954
An apariție: 2013
Ediție: a II-a
Pagini: 576
Format: 15x22,5 cm
ISBN: 978-973-50-4204-2
Colecție: Memorii/Jurnale/Biografii
Domeniu: memorialistică & diaristică
Autor: Ion Ioanid

Noi apariții

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente