Memoriile Principelui Nicolae Suţu, mare logofăt al Moldovei

Nicolae Suţu, Memoriile Principelui Nicolae Suţu, mare logofăt al Moldovei

1789–1871

EBOOK > epub / pdf

„Într-o vreme când ignoranţa şi barbaria turcilor ajunseseră la culme, fanarioţii, ca agenţi, ca dragomani sau hospodari, îndeplineau funcţia cea mai delicată şi cea mai primejdioasă ce a existat vreodată, deoarece graţie inteligenţei lor ei ţineau în mână firele politicii unei puteri care nu putea decât pierde la fiecare conflict cu statele europene... Deşi călcau neîncetat pe un vulcan, fanarioţii au purtat vreme de două secole greutatea politicii otomane şi şi-au legat numele de splendoarea care s-a revărsat asupra Porţii... Când ora eliberării a sunat, averea şi viaţa lor au fost preţul devotamentului pentru cauza libertăţii. Printre cei stabiliţi în Principate, câţiva s-au naturalizat prin alianţe de familie şi s-au identificat cu noua lor stare. Mă număr printre ei. Intrat în slujbă îndată după punerea în aplicare a legii organice şi ocupând pe rând toate demnităţile superioare, am luat parte direct la toate reformele, la toate regulamentele introduse în administraţia ţării. Am fost în mod constant prietenul progresului şi al legalităţii. N-am contat pe recunoştinţa publică sau particulară, ceea ce mă consolează lesne de ingratitudine. În fine, după o lungă carieră, care mi-a ruinat averea şi sănătatea, am ajuns să cultiv stoicismul şi mizantropia.“ (Nicolae SUŢU)

„Nicolae Suţu îşi croieşte cariera în societatea moldoveană beneficiind de protecţia rusească, de calitatea de pământean dobândită prin căsătorie, dar în primul rând graţie însuşirilor sale: hărnicia, vocaţia continuării lucrului început, arta relaţiilor cu oamenii, interesul pentru buna desfăşurare a serviciului public. Resentimentele – şi acestea sunt numeroase – le încredinţează în cea mai mare parte sertarului. Spre deosebire de străbunii săi, care luptau pentru tronurile ţărilor române până la ultima picătură de vlagă, el îşi înţelege în mod superior epoca. Prin felul în care s-a manifestat în viaţa publică românească, prin felul cum şi-a împărtăşit gândul tainic Memoriilor, Nicolae Suţu rămâne una dintre vocile de mare disponibilitate ale secolului al xix-lea. S-o ascultăm.“ (Georgeta FILITTI)

„La 1830, acesta, din toate beizadelele fanariote, s-a rostit pentru România, ceea ce atunci constituia un fapt de mare curagiu. De la 1834 a fost necontenit în serviciul ţării... şi pot zice că el a fost acela care a dat mai multă impulsiune instrucţiunii, aşa încât putem afirma că a format generaţiuni întregi. Nicolae Suţu a făcut onoare României.“ (Mihail KOGĂLNICEANU)

Despre Nicolae Suţu

NICOLAE SUŢU (1798–1871) s-a născut pe malurile Bosforului, într-o familie care a dat Principatelor trei domni. Este fiul lui Alexandru Vodă, ultimul domn fanariot al Ţării Româneşti, şi al Eufrosinei Callimachi; educaţia pe care o primise trebuia să-l aşeze pe tronul unuia din principatele române. Cum istoria îşi schimbă cursul, se căsătoreşte cu fiica marelui vornic Constantin Cantacuzino şi îşi pune cunoştinţele vaste, puterea de muncă, rigoarea şi ambiţia în slujba contelui Kiseleff şi apoi a domnilor regulamentari ai Moldovei, clădind una dintre cele mai prodigioase cariere de om de stat din secolul al XIX-lea românesc. Timp de aproape trei decenii se află în miezul puterii sub toate stăpânirile, aducând o contribuţie esenţială la procesul de construcţie instituţională şi legislativă pe care-l presupune europenizarea Principatelor. Participă din plin la redactarea Regulamentului Organic, apoi este postelnic (1832), mare postelnic (1834), vornic (1835), secretar particular al domnitorului Mihail Sturdza (1835–1848), ministru de finanţe (1839, 1841–1843, 1849), mare postelnic din nou (1842), mare logofăt (1843), mare logofăt al justiţiei (1846–1848, 1849–1851), autorul principal al Regulamentului instrucţiei publice (1843), preşedintele Sfatului Administrativ extraordinar, director al Teatrului Naţional din Iaşi (1845–1846) secretar particular al domnitorului Grigore Al. Ghica (1849–1855), caimacam (1852), preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministru de interne (1853), ministrul cultelor şi al instrucţiei publice (1853), deputat (1859). După Unire este solicitat şi de Alexandru Ioan Cuza; devine membru al Comisiei Centrale însărcinate cu unificarea legislaţiei Principatelor (1860–1862). Conservator moderat în politică, liberal în gândirea economică, filorus convins, se bucură de preţuirea străinilor de care depinde în acele vremuri soarta Principatelor, turci, austrieci sau francezi. Este socotit primul economist şi statistician de la noi, cu contribuţii de pionierat citate şi azi în orice studiu asupra economiei Principatelor din secolul al XIX-lea: Aperçu sur les causes de la gêne et de la stagnation du commerce, et sur les besoins industriels de la Moldavie (1838), Aperçu sur l'état industriel de la Moldavie (1838), Actes de l'organisation d'une Banque nationale de Moldavie (1852), Des moyens propres à donner l'impulsion à l'industrie (1861), Quelques observations sur la statistique de la Roumanie (1867). Lucrarea sa economică fundamentală este Notions statistiques sur la Moldavie (1832, 1840, trad. română Notiţii statistice asupra Moldaviei, 1852).

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Memoriile Principelui Nicolae Suţu, mare logofăt al Moldovei
Subtitlu: 1789–1871
An apariție: 2014
Ediție: I
Format: EPUB / PDF
ISBN: 978-973-50-4309-4-X
Colecție: Ebook
Domeniu: memorialistică & diaristică
Autor: Nicolae Suţu
Cuvânt înainte: Georgeta Filitti
Traducere: Georgeta Filitti

Noi apariții

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente