Om al catedrei, om al scrisului, om al cetăţii, ŞTEFAN CAZIMIR s-a născut la Iaşi la 10 noiembrie 1932, a urmat cursurile primare şi secundare la Piatra Neamţ, iar pe cele superioare la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Membru al Catedrei de literatură română din cadrul aceleiaşi facultăţi (1955-2001), a străbătut toate gradele ierarhiei didactice până la cel de profesor. Doctor în filologie (1967). Profesor emerit (2011). Intrat în viaţa politică în 1990, ca preşedinte-fondator al Partidului Liber-Schimbist. Deputat în trei legislaturi (1990-1992, 1992-1996, 2000-2004). Decorat cu Ordinul Cangurului în gradul de Mare Maestru. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Volume publicate: Pionierii romanului românesc (antologie), Editura pentru Literatură, 1962; Caragiale - universul comic, Editura pentru Literatură, 1967; Tensiunea lirică, Editura Eminescu, 1971; Amintiri despre Caragiale (antologie), Editura Minerva, 1972; Stelele cardinale. Eseu despre Eminescu, Editura Eminescu,1975; Antologia umorului liric, Editura Minerva, 1977; Pygmanolion. Eseu de mitologie comparată, Editura Cartea Românească, 1982; Drumuri şi zări. Antologie a prozei româneşti de călătorie (în colaborare), Editura Sport-Turism, 1982; Nu numai Caragiale, Editura Cartea Românească, 1984; Alfabetul de tranziţie, Editura Cartea Românească, 1986 (ediţia a II-a, revăzută, Humanitas, 2006); I.L. Caragiale faţă cu kitschul, Editura Cartea Românească, 1988; Pentru contra, Editura Porus,1991; Râsete în Parlament, Editura Carro, 1994; Caragiale e cu noi! , Editura Garamond, 1997; De ce, nene Iancule?, Editura Carro, 1998; Honeste scribere, Editura Naţional, 2000; Caragiale recidivus, Editura Naţional, 2002; Potcoave de purici, Editura Albatros, 2003; Ştefan Cazimir, Editura Hasefer, 2006; Epistolă către Odobescu, Editura Palimpsest, 2010.
