Alberto Mattioli, Big Luciano

New York, 2006. Unul dintre cei mai mari tenori ai lumii, Luciano Pavarotti, se confeseaza amicului sau, jurnalistul si criticul muzical Alberto Mattioli, intr-un interviu care avea sa fie un ultim bilant: \"Vedeti, eu am avut in viata totul, cu adevarat totul. Daca mi se ia totul, bunul Dumnezeu si cu mine suntem chit.\" Cel supranumit Big Luciano a avut, nu incape indoiala, o viata plina. Plina deopotriva de succese internationale si tribulatii publice sau private, de urcusuri si coborasuri. O viata, oricum, inchinata Muzicii, fie cantata pe marile scene lirice ale lumii, fie pe stadioane, alaturi de alte nume sonore ale operei sau doar de staruri ale momentului. O viata traita intens, cu vicii si toane, cu pasiuni mistuitoare sau simple aventuri amoroase. Despre aceasta viata si ceea ce a lasat ea in urma -- vocea inegalabila, care izbutea sa emotioneze ca nici o alta voce, chiar daca posesorul ei nu stia sa citeasca partitura -- scrie Mattioli in Adevarata poveste, aparuta in 2007, foarte curand dupa moartea tenorului. Jurnalistul isi priveste critic eroul, dar ii recunoaste meritele; stie sa deosebeasca barfa perisabila de valoarea care va dainui. Este formula ideala a unui portret reusit. Portretul acesta, rodul a peste cincizeci de interviuri luate lui Pavarotti in decurs de 10 ani, sta la baza scenariului unui film de televiziune dedicat celebrului artist.