Porfir, Comentariu la dialogul Parmenide de Platon

Cu nici un secol şi jumătate în urmă, truda filologilor moderni scotea la iveală o descoperire senzaţională: şase fragmente ale unui comentariu antic, altminteri pierdut, la dialogul Parmenide al lui Platon. Dacă atribuirea textului a rămas nesigură, însemnătatea lui a crescut cu timpul, devenind indiscutabilă. Era vorba, probabil, de cea mai importantă verigă lipsă dintr-un lanţ care leaga filozofia greacă tîrzie de gîndirea medievală latină şi arabă, cu influenţe pînă în epoca modernă. Aşa de pildă, deosebirea dintre fiinţă şi esenţă sau, şi mai radical, aceea dintre fiinţă şi fiinţare, pe care, de la Boethius la Heidegger, le întîlnim recurent în metafizica occidentală, se află prefigurate pentru prima dată aici. O ocazie, aşadar, şi pentru cititorul român interesat de filozofie de a reveni la asemenea concepte fundamentale, spre a le înţelege mai bine, descoperindu-le izvorul şi istoria.