Despre lume, artă şi neamul românesc

I. L. Caragiale, Despre lume, artă şi neamul românesc

Antologie de Dan C. Mihăilescu

„Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e pân-acuma dospit cumsecade.“ (I.L. CARAGIALE)

„Cinicul“ Caragiale, „lucidul“ Caragiale, satiricul, omul fără nici un Dumnezeu, „arhicanalia“, „ultimul ocupant fanariot“ al României, geniul, Maestrul, măscăriciul, „mimul genial“, monstrul acuzat de leznaţiune, marele patriot şi nepatriotul (grec) Caragiale!... Care sunt principiile morale, care sunt constantele şi cât este credinţă conjuncturală în cazul acestei inteligenţe nu o dată etichetate drept „demonică"? Alegând exclusiv din confesiunile directe (şi nu intermediate de opera literară) ale scriitorului – din jurnalistică şi corespondenţă – această suită de fragmente, cartea de faţă propune un Caragiale-esenţial, vorbind de dincolo de mulţimea măştilor sale. (Dan C. MIHĂILESCU)

„Aşa se recrutează oligarhia care stăpâneşte ţara românească. Nu este o oligarhie măcar statornică, de tradiţie istorică, de bravură, de obligaţiuni morale, de nobilitate ori de merite; este o oligarhie mutabilă, de perpetuă primeneală, accesibilă oricui prin nimereală, prin loterie, prin aventură. [...] Asta, în ţara românească, se numeşte, cu tot seriosul, sistemă democratică... Şi oligarhia asta, semicultă sau, în cel mai bun caz, fals-cultă, pe cât de incapabilă de producţie utilă ori de gândire, pe atât de lacomă la câştiguri oi onoruri, îşi arogă puterea întreagă a Statului.“

Despre I. L. Caragiale

ION LUCA CARAGIALE (1852, Haimanale, jud. Dâmboviţa – 1912, Berlin) a încetat de mult să fie doar „cel mai mare dramaturg român" sau „Molière al românilor". A devenit emblemă naţională, categorie etnopsihologică, „chipul diurn al fiinţei naţionale", cel nocturn fiind, desigur, Eminescu. Aşa stând lucrurile, a fost adulat, contestat şi discreditat deopotrivă. „Cel mai sociabil scriitor al românilor", marele epicureu „campion al colaţiunilor bucureştene" şi „marele zugrav de moravuri" a fost fluierat la premiere pentru incom patibilitate cu high life-ul epocii, a fost refuzat de două ori la premiul Academiei, i s-au înscenat procese de plagiat, i s-a decretat perisabilitatea operei ş.a., „grecul genial" fiind considerat când „arhicanalie", când „ultimul ocupant fanariot" al României. Era fatal, aşadar, ca, în relaţie cu societatea autohtonă, scriitorul să practice constant „jocuri cu mai multe strategii", iar omul să-şi plănuiască tenace „exilul voluntar" dinspre Regat către Apus, fie la Braşov, Sibiu, Cluj, fie, în final, la Berlin. A fost gazetar, sufleur, revizor şcolar, copist, profesor, corector, registrator, director general al Teatrelor, patron de berării falimentare ş.a., iar în politică a slujit nonşalant, cu pragmatic sarcasm, cameleonismul, trecând pe la conservatori şi socialişti, la liberali, junimişti şi radicali, pentru a campa – sexagenar jovial, dar nu doar ludic – în „takismul" conservator-democrat. Un clasic provocator, de redescoperit şi recalibrat cu fiecare generaţie.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Despre lume, artă şi neamul românesc
An apariție: 2012
Ediție: a II-a
Pagini: 144
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-50-3714-7
Colecție: în afara colecţiilor
Domeniu: memorialistică & diaristică
Autor: I. L. Caragiale
Cuvânt înainte: Dan C. Mihăilescu

Noi apariții

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente