Euthyphron; Apararea lui Socrate; Criton

Platon, Euthyphron; Apararea lui Socrate; Criton

Din categoriile filozofie

În colecția Phi

„In majoritatea scrierilor sale, mai ales in cele de inceput, dar si in cele mari din epoca de maturitate, Platon pune pe Socrate sa vorbeasca in chip de personaj principal al dialogului si in orice caz drept purtator de cuvant al sau. [...] Istoriceste, este prea putin probabil ca Platon sa fi scris vreun dialog in timpul vietii lui Socrate. De aceea toata lumea s-a intrebat: ce este al lui Socrate si ce al lui Platon ? [...] Se intampla aci la fel ca in descrierea Atlantidei, pe care tot Platon o face intr-alt dialog. Aproape tot ce se stie din Antichitate despre Atlantida izvoraste de la Platon. Dar, chiar daca vreun document antic ne-ar aduce o alta versiune a ei, ba chiar daca am gasi astazi vestigiile adevaratei lumi surpate, Atlantida lui Platon ar ramane adevarata, in felul ei. Socrate este asa cum il descrie Platon, pentru ca el «tine» prea bine, pana in toate amanuntele sale, pentru a fi o fabula. Dar el nu poate sa tina, in creatia lui Platon, fara cugetul mai adanc al acestuia, anume fara asezarea lucrurilor in Idee. Iti ramane atunci sa spui ca Platon da nume la aceea ce Socrate cauta si ca e firesc ca ei sa nu fie deosebiti, asa cum nu sunt: cugetul si problema.“ Constantin Noicatraducere de Francisca Baltaceanu, Petru Cretia si Marta Gutu

Despre Platon

Născut la Atena în 427 î.Cr, într-o familie de vază, PLATON părea menit să se implice în politică. De altfel, unchii săi, Critias și Charmides, îl invitaseră să li se alăture la guvernarea lor tiranică, care urmase capitulării Atenei înaintea Spartei, în 404. Întâlnirea cu Socrate, al cărui discipol devenise deja de câţiva ani, i-a schimbat însă complet destinul. Dar în 399 Socrate e condamnat la moarte de democraţia recent restaurată pentru delict de opinie: ar fi introdus în cetate zei noi și ar fi corupt tineretul. Platon se expatriază pentru mai mulţi ani: călătorește la Megara, apoi la Cyrene, în Egipt și, în fine, la Siracuza, în Sicilia. Aici intră în conflict cu tiranul Dionysios cel Bătrân și e expulzat forţat. Revine la Atena și, în jurul lui 370, înfiinţează Academia, prima școala superioară de filozofie și știinţe. Răsunetul acesteia va fi imens. Platon nu renunţă însă la proiectul de a întemeia în Sicilia domnia filozofilor, despre care scrie în dialogul Republica. De aceea mai călătorește de două ori acolo, la invitaţia lui Dionysios II, fiul și moștenitorul lui Dionysios cel Bătrân, mort între timp. Nu reușește să-l convertească la filozofie pe Dionysios II și, din nou, își riscă viaţa. Filozoful continuă să-și scrie opera și să predea la Academie până la moarte, în 347. De la Platon ne-a rămas o operă impresionantă, cuprinzând 32 de scrieri considerate autentice. Majoritatea dintre ele sunt dialoguri, și majoritatea dialogurilor l-au drept personaj principal pe Socrate, care dezbate cu feluriţi interlocutori teme filozofice dintre cele mai diverse: etică, politică, religie, metafizică, psihologie, logică, iubire, fizică. Din punct de vedere filozofic, opera lui Platon a format temelia filozofiei europene, fie că ea a fost urmată, comentată și dezvoltată, fie că a fost combătută. Pe de altă parte, nu puţini au recunoscut valoarea literară deosebită a dialogurilor – cu răstur nări neașteptate de situaţie, personaje admirabil caracterizate, ironie subtilă, uneori elan mistic. Iar raţionamentul riguros se intersectează adesea cu imagini poetice, alegorii și mituri, care, toate laolaltă, jalonează reperele condi ţiei umane așa cum n-a făcut-o nimeni altcineva vreodată.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Euthyphron; Apararea lui Socrate; Criton
An apariție: 1997
Ediție: editia I
Pagini: 192
Format: 11x16,5 cm
ISBN: 973-28-0763-6
ISBN-10: 973-28-0763-6
Colecție: Phi
Domeniu: filozofie
Autor: Platon

Noi apariții

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente