Tudor Călin Zarojanu (ed.), Cristian Fulger (ed.), Seniorul Corneliu Coposu

„Corneliu Coposu nu va dispărea atâta vreme cât în România vor exista luptă şi viaţă politică. Pentru că a fost un simbol, iar simbolurile nu dispar atâta vreme cât este nevoie de ele. Iar de amintirea lui Corneliu Coposu va fi nevoie cât vor exista la noi moravuri balcanice, şmecherie, duplicitate, politicianism. Din păcate, misiunea lui Corneliu Coposu va fi, deci, de lungă durată. Va fi un simbol care va deranja pe toată lumea deopotrivă: pe cei de la putere, care vor avea insolenţa să încerce să şi-l anexeze postum (aşa cum au obişnuit să procedeze cu toate victimele lor, de la Brâncuşi la Brătieni şi de la Enescu la Maniu), dar şi pe cei ce se prefac a face (sau fac) o opoziţie de faţadă. Va fi reperul moral de amintirea căruia vor trebui mereu să se teamă: răii şi bunii; cei cu conştiinţa murdară şi cei care se pretind cinstiţi; duşmanii lui de moarte şi cei ce i se consideră discipoli.“ (Ana BLANDIANA)

„Tratate, cursuri sau dizertaţii pe teme politice pot fi găsite în librării sau în bibliotecile facultăţilor de specialitate, iar părerea oamenilor politici de azi nu poate fi măsura timpului istoriei recente. Nu am dorit această abordare în cartea de faţă, şi astfel am ajuns la soluţia de a o construi din contribuţiile unor intelectuali de referinţă ai timpului prezent şi ale unor oameni care l-au cunoscut îndeaproape pe Senior. Sperăm că astfel am reuşit să evocăm viaţa şi opera acestui «mare european şi român», aşa cum l-a caracterizat Wilfried Martens, preşedintele Partidului Popular European.“ (Cristian FULGER, vicepreşedintele Fundaţiei Corneliu Coposu)

„Cartea de faţă este o încercare – aproape disperată – de a reconstitui cât mai exact momentele semnificative din viaţa celei mai importante personalităţi politice pe care generaţia mea, a celor născuţi în anii ‘50, a avut norocul să o vadă aievea. Direct sau indirect, l-am cunoscut cu toţii pe Corneliu Coposu şi, deşi este foarte puternic imboldul de a descrie ce a însemnat pentru fiecare dintre noi – în primul rând, ca exemplu de moralitate –, nu cred că mai e nevoie să spunem ce fel de om era. În schimb, pentru a-l înţelege cu adevărat – şi nu numai pe el, ci şi perioada în care a trăit –, am pornit de la ideea că ar fi binevenită o recapitulare a faptelor.“ (Tudor Călin ZAROJANU)