Christopher H. Gibbs, Viaţa lui Schubert

De aproape două secole figura lui Schubert îi fascinează pe muzicieni, muzicologi şi melomani. Cu excepţia lui Mozart, poate, nici un compozitor n-a avut o viaţă pe care să se poată cu mai mult temei aplica toate clişeele romantice ale unui destin tragic. Nefericit în dragoste, sărac, nerecunoscut, ba chiar ignorat, mort la 31 de ani – iată imaginea simplă şi rezistentă pe care posteritatea şi-a făcut-o despre el. Apoi, în vremea din urmă, a apărut un nou portret: un Schubert homosexual şi eminamente depresiv.

Marele merit al cărţii lui Gibbs este de a da la o parte clişeele şi de a cerceta atent mărturiile privindu-l pe Schubert – de altfel contradictorii şi în genere apărute târziu după moartea lui. Rezultatul e o imagine mult mai nuanţată: un artist care s-a bucurat şi de succes, nu neapărat sărac, senzual şi timid, afectuos cu prietenii şi în acelaşi timp retras – dar mai ales un compozitor dominat de figura lui Beethoven, al cărui fiu spiritual a fost.